Calmul Ardelenilor

Trei ardeleni stateau pe marginea drumului.
Bzzz!.... Se auzeau albinutele trebaluind...
Iar ardelenii nostrii sedeau... Sedeau si se uitau in zare.
La un moment dat unul dintre ei catadicseste:
- Vazuta-ti ma?..
Dupa vre-un minut altul zice:
- No, ce-i?
.. inca un minut...
- Apai,... mashina aia de trecu... Aia alba.
Mai trece un sfert de ora de tacere in care cei trei par pusi pe ganduri.
- Vazut!, zice al doilea ardelean. Daaa'... ierea galbena!
Trece jumatate de ora. Albinutele bazaiau, ardelenii ... stateau.
- Ntz', zice primul, ierea alba!...
Vantul adia... albinutele se intorceu la stup... era vara..
Dupa vreo ora:
- Ba`!, zice iarasi cel de-al doilea.
... In aer plutea un damf de seara... Ardelenii ... la locul lor.
Trece o ora... Mai trece una... Intr-un final al treilea ardelean isi umfla pieptul, isi da cusma pe ceafa si, scarpinandu-se in cap:
- No,... voi va certati! Io plec acasa!...